Idei

   Am privit in zare la balonul rosu, cum plutea spre departe, dus de vant. Mi am imaginat tot soiul de intamplari, de schimburi de cuvinte, de priviri, toate niste vise - bune sau proaste, intr un ehilibru precar al sufletului meu.
 Am privit in mine si am simtit cum imi ard marginile, am simtit anxietatea lui nu-stiu. Am privit in ochii tai si m am vazut frumoasa, frumoasa cum ma vezi tu, frumoasa... cum nu sunt. Am inteles cum o sinceritate atat de simpla, insa cu mult drag, poate sa faca lacrimi, de fericire, nu de tristete.
 Tu chiar esti frumoasa... Si am putut sa dorm, cufundata in bratele tale, simtindu ti pielea calda si mirosul ei, atat de parfumat pentru mine. Si nici macar nu erai acolo, doar un vis care se lega cu realul, cel mai frumos dintre visele visate de mine, intr o viata.

Mi-e greu sa fiu departe de tine.

Poems

Zilele astea am cam facut ...nimic.

Zilele astea am desenat.

Zilele astea am citit poezie.Si am scris...

...nu stiu daca e sau nu bun, si nu am pretentia unei catalogari. Nu ma cantaresc niciodata pe mine, pentru ca nu vreau sa stiu. 

De cand visele mele s au decolorat de prezenta ta, noptile mele sunt un calvar. 

 Gustul amar, a ceva ce nu este, patrunde, pe sub pleoape, noapte de noapte. 

unde, unde, unde... Mi as fi julit pielea peste genunchi, peste coate - Absenta e mai aspra decat orice asfalt peste care m as tara ca sa te ajung
*
Sfarsit.

As da cercului un inceput, si l as frange in mii de linii, perfect egale.
                                                             Ca sa te reconstruiesc pe tine.
As zbura pana in soare, sa cad, icar ranit
cu aripi frante, daca m as intoarce cu sufletul reintregit.
                                                                               Cu tine.
Cuvinte, toate cuvintele, le as aduna pe toate cate s au scris vreodata.
Rostite, toate, le as dori ale mele, ca toate cuvintele sa te scrie pe tine.
As intoarce minute si ani, prezent si trecut, pana cand noi nu ne vom fi nascut.
                                                  Ca sa sterg nu dragostea noastra, ci absenta ta.

Aknowledgements

Pentru fiecare zambet pus pe buzele mele.

Pentru toate cate le am invatat de la tine (mar plus r egal refresh, haha).

Pentru ochii tai, care au vazut ceva in ai mei (nimeni n a mai reusit asta si, paradoxal sau ironic, totul - tot ceea ce sunt eu, zace ascuns acolo).

Pentru ca iti sunt draga...

Pentru ca imi esti drag.

Pentru ca nimic nu se poate uita in sufletul meu daca este despre tine!

Pentru ca m ai ridicat si mi ai ordonat haosul, facandu l frumos.

Pentru tine, 

pentru cum esti, cu totul... cu tot ceea ce te face sa fii tu. 

Multumesc.

Azi ma prostesc :)

Azi ma prostesc. Nu scriu mai nimic, dau doar copy/paste din ce le scriu prietenelor/imi scriu prietenele. Stau in spatele unui birou, cu jumatate de emisfera cerebrala focusata pe task-uri. 3/4 din capul meu se poate gandi la orice altceva.

1. Http://'s for your soul (pentru ca traim prost virtual, si nu mai stim cum e facut omul. Ne indragostim pe facebook si iubim o ...industrie. Imi e dor sa ma cauti, prin locurile unde m ai gasit primele dati, sa intrebi de mine si apoi sa imi bati la usa, timid, dar plin de speranta. Vreau o poza printata, nu una photoshopata, sa iti cunosc prietenii, nu sa ne dam reciproc commenturi. Canta-mi tu sub balconul pe care nu il am, nu imi pasa de linkurile youtube.)   


'Te uiti la mine printr-un monitor. Ce vezi? Sunt o masa de pixeli, de 1si 0 care danseaza pe retina ta. Nu ne tinem de mana, dar ne agatam de mouse. Cand vrei sa ma mangai, degetele tale se plimba peste tastatura. E mai rece si mai tare decat pielea mea, dar suntem cu totii facuti din plastic.'


2. Cum agata femeile (atragatoare si nu vulgare, pentru ca femeile mele nu au silicoane in nici o parte a corpului si nici nu umbla cu masti. Pe gentile lor nu scrie nici LV, nici C-uri nu se intretaie. Sunt cele mai frumoase fiinte nascute, nu facute)


Scena: Z se afla la o masa, la o terasa in SINGURA zona ..pietonala a orasului. Vreme calda, soare pe cer, week-end, good vibes all around. 
Intriga: Trece un tip dragut. 


Z: HEEEI!
Z: hei, TU!
Z: DAAA tu
Z: incotro???
Z: cum, acolo?
Z: fii atent, iti voi spune un secret.
Z: azi toate drumurile duc la masa mea
Z: asa ca scurteaza ti calatoria si ...ia un loc


Sfarsit.
Cum adica 'cum, sfarsit?!'. Mai departe te descurci singura, draga 

1 a.m. ...and still counting

Songs

Cantec despre mine.  Azi mi se potriveste. 

Run 

Running all the time 

Running to the future 

With you right by my side 

Me 

I'm the one you chose 

Out of all the people 

You wanted me the most 

I'm so sorry that I'm falling 

Help me up lets keep on running 

Don't let me fall out of love 

Running, running 

As fast as we can 

(Do you think we'll make it?) 

We're running 

Keep holding my hand 

It's so we don't get separated 

Be 

Be the one I need 

Be the one I trust most 

Don't stop inspiring me 

Sometimes it's hard to keep on running 

We work so much to keep it going 

Don't make me want to give up

Other story

Toata mobila asta e veche. Nu imi displace, insa nici nu ma incanta. Nici nu vreau alta. Ma uitam in jurul meu cautand un sprijin. 

Ar trebui sa ma gandesc la niste raspunsuri, unele bune, argumente la ceea ce mi arunci in fata acum. Dar mintea mea rataceste aiurea, printre mobile prafuite. Un birou nou, poate. Asta scartie la fiecare miscare. Orice cuvant scris se aude din lemnul de sub el. Daca ar fi sa imi transform sentimentele in actiuni, as scrijeli in lemnul vechi, cu un cutit, fiecare propozitie pe care o lansezi. Toata furtuna asta. Un munte de cuvinte. De ganduri proaste. 

Ah, si fotoliul asta. Uita-te la el. Si ma uit lung, si ii pipai stofa aspra si prafuita. E ca un smirghel pentru palma mea. E ca o palma peste fata. pentru ca asa vechi si ...inutil, e locul unde noi am construit o dragoste. Aici am incaput amandoi, cu toate gandurile noastre, cu toate personalitatile noastre. Atunci eram aproape, acum suntem straini. Departe unul de celalalt oricum ai lua-o. 

Te uiti la mine si ti se misca buzele. Formeaza cuvinte mute, eu nu aud nimic. Ma intreb pentru o secunda daca am surzit brusc, insa DOAR pe tine nu te aud. Afara oamenii fac galagie, e haos, masini claxoneaza, undeva se aude un radio (o melodie proasta, romaneasca), undeva suna un telefon (o alta melodie, la fel de proasta). Tu vorbesti, nu-stiu-ce sustii acolo, stiu doar ca eu sunt de vina pentru nemultumirea ta. 

O sa pleci probabil, o sa te intorci dupa o revelatie nocturna intr-un bar mizer. O sa mi spui timid ca sunt viata ta, ca de atatia ani suntem impreuna si alt rost nu gasesti, eu sunt rostul tau. 

Ma uit in tavan, becul asta e tare chior in seara asta. Poate de asta suntem aici? N ai avut suficienta lumina sa vezi ce sunt? N ai vazut nici ce esti. Ah, tavanul asta ar avea nevoie de putina culoare. Asa alb si asa de imputita treaba sub el. E un ipocrit, jur. Vopseaua asta care il captuseste e o minciuna care se pretinde curata, intr o lumina chioara. Oare asa e? Cand spui ca ma iubesti e adevarat? Acum, asta nu mai inseamna nimic. Cand nu eram casatoriti, era o declaratie, o pasiune, un adevar. Acum e ca o pereche de catuse puse pe incheieturile noastre. Nu mai avem unde sa plecam, suntem singuri. Impreuna, legati, singuri. La naiba. Cand am ajuns aici?

Ma uit la tine. Te uiti la mine. Continui sa tipi la mine, acum esti si mai nervos, gesticulezi si iti tremura buza de jos cand vorbesti; lucrurile au crescut cumva exponential - eu n am zis nimic. Nici macar nu stiu ce am facut. Poate nu am corespuns cerintelor tale pe termen lung. Cine mai stie de unde am pornit noi doi si ce promisiuni am facut? Sunt toate asa de departe. Ca noi, poate.

Ai deschis un geam si ti-ai aprins o tigara. Continui sa spui, si tot nu te aud. Ma uit la fumul de tigara cum se duce dincolo de acesti pereti, liber. Umple aerul. Te uiti in zare (un orizont apropiat, construit din blocuri stupide, toate la fel, un infinit de apartamente. Unde se traieste poate o alta viata, cine poate stii...) si fumezi. Iti aduc scrumiera care zace sparta in colturi pe biroul vechi care scartaie. Nu stiu daca o fac pentru ca mi-esti drag, sau pentru ca e un reflex de sotie. Te uiti lung la mine. Eu ma uit la pachetul de tigari. Fur discret una si o aprind. Fumul se duce afara, alergandu-l pe al tau. Nu-stiu-de-unde-sau-de-ce pe obrazul stang mi se prelinge, fugara, o lacrima. 

Intinzi o mana care imi ia capul si mi-l asaza pe pieptul tau. Iti aud inima cum bate. Sunt acasa.

Buzele tale se intredeschid si scot sunete, sunete pe care le aud, sunete care imi soptesc 'te iubesc. intotdeauna'.

Intamplarile din viata noastra sunt doar un spectru care descrie intamplarile care urmeaza. Orice switch de mood ne schimba perspectiva. Cand citesc ce ti-am scris, ma intreb ce intelegi. Pentru ca e trist, si chiar si acum, tristetea de saptamana trecuta e palpabila, umple spatiul dintre cuvinte. Dar ea mai e doar aici, pe o foaie virtuala, si acolo, pe o alta straduta, intre paginile unei carti bune. Vezi, lucrurile se schimba. Noi ne schimbam. Acum o saptamana nu vedeam mai departe de un 'niciodata'. Astazi pot vedea orice, oricand. 

Pentru ca unele zile sunt happy. Bune. 

Unele zile nu sunt.

Si exact astea sunt zilele pe care nu reusesc sa mi le amintesc. Nu mai stiu ce s a spus si ce s a intamplat. Stiu doar eticheta pe care i-am pus-o. Nu mai stiu ce am simtit, pot doar sa imi inchipui. 

Tristetea e o limitare, un 'imposibil' care refuza sa iasa din orizontul tau. E o straduta cu sens unic, cu asfalt prost. Nu stii exact de ce ai luat-o pe acolo, cum sa faci sa iesi de acolo safe, nu stii ce te asteapta inainte, insa nu poti da inapoi, esti obligat sa o tii tot asa. 

Azi visez. Sa fac, sa fiu, sa devin. Creez. Cred. Si totul pare altfel.

ganduri de 5 de fapt 6 a.m.

Dorm prost. 

Nu pentru ca sunt singura, ci pentru ca ma am prea multe ganduri in mine. Si cand adorm, aceleasi ganduri imi agita visele. Se strecoara in sufletul meu si mi arata imagini care se decoloreaza si se dematerializeaza ca intr un tablou de Dali. Te visez pe tine, de parca ai fi imprimat, in piele, pe interiorul pleoapelor mele. Sau undeva pe retina - ochii mei te proiecteaza continuu, cu o incapatanare minunata, pe care nu reusesc sa o infrang. Dar incerc. Te visez si seara trecuta nu a fost cu nimic speciala. De indata ce am inchis ochii, ai fost acolo, prezent, viu. Asa ca dupa o ora am tresarit, si m a trezit de tot lumina. Soarele. Nu era inca rasarit, dar era spre zi, se pregatea o zi. Mi am amintit de nopti pierdute razand in fata unui calculator, de nopti langa tine, cu o voce care imi canta 'the door is open and the room feels different'. Umarul meu rece, sarutat, pielea mea calda, mangaiata. Linistea si apoi rasul tau. Aceeasi ora, acum nu-stiu-cate-saptamani, eu alergand dupa un taxi care sa ma aduca la tine, prima data, pentru ca simteam ca nu trebuie sa fiu nicaieri altundeva decat acolo.

Mi am amintit cum ma intrebai daca as renunta la cea mai fericita zi din viata mea pentru a scapa de cea mai urata... Si cum atunci as fi spus da, poate pentru ca aveam incredere in mine, ca pot face happiness din orice, poate pentru ca imi era frica de ziua aia si nu vroiam sa sufar. Poate pentru ca eram fericita langa tine, si nu vroiam sa pierd fericirea asta, oricat de mica era ea. Dar cu ce e mai buna fericirea mediocra?

Si m-am gandit, in zori, ca vreau o zi, DOAR o zi, in care sa ma simt fericita, cea mai fericita. Pentru ca mai apoi, cand vor veni zile triste si urate, amintirea fericirii si a unui zambet sa faca tristetea sa para un copil, un lucru mic care nu poate ajunge pana la mine nicicum.

Si am stat privind pe geam ore-n sir, un decor care nu doar parea facut din carton, dar imi era strain intru totul. 

Intrebandu-ma ce visezi, daca ti-e dor si ce vom fi noi... 

Cand? Niciodata.

the black alice

Today...uh, it s already yesterday. My head spins. It s been like this the whole day. I rewrote something that everyone knows. A story, one that has been told one to many times for sure. I did not put it again on paper, i made it real. I wrote/lived a different story of Alice, only it was the non blonde nor blue eyed version. It was a darker tone, like my soul. As i went to bed last night, i never imagined i would wake up in a different world. One that functions by rules that are no the same (if there are any). 

As i am tired enough not to be able to put here all the story, as it was recorded in my head, i will give you a fragment. Take it as it is. A sad metaphorical version of the real life, my real life. Or what used to be my real life, since I obviously lost a part of this..life. 

The mad hatter made me a hat that didn't fit me. No mather how much i shrank or grew, the hat kept outgrowing me. At times my soul did felt big, but it was always to small for that hat. One day, the hat oversized me entirely, and there i was - left in the dark. 

Where do we go from here? i asked my hat. 

But there were no more ansers left, and there was no going back.

NO going back.

The hat was too big, but i never wanted one. It came to me by other circumstances. And now, i am stuck with the feeling of impossible.

Not every story comes with an ending. Imagine it yourself, cause i m done dreaming. 

I only wanted you. 

You will be missed. Too much, too long.

Alice

perfect saturday

This city runs fast, no one has time to sit with themselves,no time to look into our pain
or see the same despair in everyone else
its here, its there, its everywhere tears soak each card the dealers dealt
But time taught me how to see every second as heaven even though they're perfectly disguised as hell
And I refuse to let past bruises cover the light
it ain't all good, but its all good enough,
so I know I'm alright
agony is truth its our connection to the living I accept it as perfection and keep on existing in the now

I can only build if I tear the walls down
even if it breaks me I wont let it make me frown
I'm falling but no matter how hard I hit the ground
I'll still smile



- eyedea (one idea that you gave me, ironic, isn t it?) -

Perfect clothing

I'll never be the woman with the perfect hair, who wears white without spilling on it.

i guess that says it all.

and although i have so many thoughts dancing in my head, i cannot pick a single one to write it down.

I'm not perfect, and neither are you. Together we get close to perfection, but as all things, 'we' has flaws too.

I could write it. But i cannot find the will to do so. I do not want to spill over my white dress.

The best clothes are those hidden in the closet, cause they can never be touched by time nor reality. 

But how could i keep my heart in a bottle?

about her.

I used to know this girl. She was a woman and a girl all in one, at the same time. Loved her for what she was, and for the fact that others didn t quite understood her as i did. Every night she lit up a cigarette and wrote. About...everything. The thougths that couldn t quite make it out of her lips, though they scarred her brain and repeat themselves over and over and over. Keeping them was terror to her nights, her days. So she put them down on paper, while smoking, in the middle of the night. I-love-you's, sadness, madness. Everything that her head produced hit the papers like a storm. Things that eventually got out, late (too late) or things that never did see reality (the spoken one). See words are traps. They are never the same to each one of us. As time passed, she realised it. Truth is the same, but the form it takes is different.

...

Smiles all the way

I believe i can mend a broken heart...

In the years that have passed, i became used to not being happy. I m talking about real happiness, the kind that makes you smile all the way, but has no reason. The one that makes every rainy day full of sunlight, every cold winter s day a warm summer.

Yes, i sometimes had some piece of the happy cake, bits, here and there. And as years came and went, i stopped expecting real happiness... i got into the unhappy game and got stuck there. As if there was never going to be a change, and my heart got sick, my mind got sick. Then i started to change my behaviour. I met all the wrong people, who broke my spirit. And so on. I was left heartbroken and unhappy for so long, that i actually perceived the whole situation as a normal one. As in it was normal for me to be misstreated by a boyfriend, cause this kind of shit happens; it was normal for me to be sad, cause life is not a combination of beautiful events and people...

When did i get you?

I cannot trace the exact moment. I believe it took us a lot to be here.

You saw ME. I had my eyes wide shut, but now i see YOU.

I wanna laugh all the time, as if my face muscles are in some kind of motion distress. I wanna tell people i know and people i don t know that i have been given something special, SOMEONE special.  In so many ways, you brought me back. Back to happiness.

Thank you, mister man-friend.

* i ve never written anything so silly. Not since i grew up.

I should be locked away for feeling too much pink&sugar in my life.