Intamplarile din viata noastra sunt doar un spectru care descrie intamplarile care urmeaza. Orice switch de mood ne schimba perspectiva. Cand citesc ce ti-am scris, ma intreb ce intelegi. Pentru ca e trist, si chiar si acum, tristetea de saptamana trecuta e palpabila, umple spatiul dintre cuvinte. Dar ea mai e doar aici, pe o foaie virtuala, si acolo, pe o alta straduta, intre paginile unei carti bune. Vezi, lucrurile se schimba. Noi ne schimbam. Acum o saptamana nu vedeam mai departe de un 'niciodata'. Astazi pot vedea orice, oricand.
Pentru ca unele zile sunt happy. Bune.
Unele zile nu sunt.
Si exact astea sunt zilele pe care nu reusesc sa mi le amintesc. Nu mai stiu ce s a spus si ce s a intamplat. Stiu doar eticheta pe care i-am pus-o. Nu mai stiu ce am simtit, pot doar sa imi inchipui.
Tristetea e o limitare, un 'imposibil' care refuza sa iasa din orizontul tau. E o straduta cu sens unic, cu asfalt prost. Nu stii exact de ce ai luat-o pe acolo, cum sa faci sa iesi de acolo safe, nu stii ce te asteapta inainte, insa nu poti da inapoi, esti obligat sa o tii tot asa.
Azi visez. Sa fac, sa fiu, sa devin. Creez. Cred. Si totul pare altfel.







